Rumba catalană

Rumba catalană este un gen dezvoltat în comunitatea romă catalană din Barcelona, de la mijlocul anilor ’50. Principala sa caracteristică este folosirea ritmurilor de rumba flamenca, cu influențe de rock & roll și muzică cubaneză.

 

S-a născut concret în comunitățile catalane din cartierele Gracia, Hostafrancs și pe strada de la Cera din El Raval. Acest gen se bazează pe fuziunea cântelor catalano-andaluze, cu aer lejer, cu clave afro-cubane de bază, are un ritm de 4/4 și tipare din guaracha și son.

 

Este acompaniată de voci și palme cu chitară, güiro, bongo; cărora li se adaugă conga, timbale, percuții mici, instrumente de suflat, pian, bas electric și clape electrice. În prezent, artistul Oscar Casañas include în rumba catalană hip-hop-ul și sunete tropicale electronice.

 

Cei trei artiști care definesc rumba catalană în Barcelona sunt: Peret, Antonio González „El Pescaílla” și Josep María Valentí „El Chacho”. Ulterior, li se alătură Las Grecas sau Los Amaya și trionul Rumba Tres.

 

Gato Pérez a redescoperit rumba catalană în anii ’70. A deschis o nouă etapă pentru acest gen, marcându-i istoria cu creații muzicale în care apropie rumba catalană de jazz și de salsa.

 

În deceniile ’80 și ’90, Los Chichos și Los Chunguitos amestecă rumba cu stiluri marginale și suburbane și cu flamenco. Alți artiști au avut acest stil ca referință: Lolita Flores, Manzanita, Azúcar Moreno, Rosario Flores sau Ketama. Pe lângă Los Manolos și Gipsy Kings, care aduc sufluri noi în rumba catalană, dar fără a aduce cu adevărat o noutate.

 

La sfârșitul anilor ’90, rumba catalană face o nouă schimbare, integrând diverse influențe muzicale. Există grupuri care păstrează esența tradițională și cu tentă de flamenco, cum sunt Sabor de Gracia sau Ai,ai,ai; în timp ce alte formații, precum La Cabra Mecánica, Estopa, Melendi sau Ojos de brujo, fuzionează rumba cu alte stiluri precum swing, ska sau reggae, incluzând și alte ritmuri latino, cum este cumbia, dând naștere a ceea ce astăzi este cunoscut drept rumba fusión.

 

Acest schimbare se datorează amprentei ecleptice a artistului franco-spaniol Manu Chao și a grupului său Mano Negra în cultura barceloneză și spaniolă. Acest subgen este adesea influențat de Nuevo Flamenco (Kiko Veneno, Mártires del Compás, Pata Negra). În el se remarcă grupuri catalane precum Muchachito Bombo Infierno, La Pegatina, Txarango, Bongo Botrako, La Troba Kung-fú, La Familia Rústika, Bonobos Música sau La Banda del Panda.

 

Există și grupuri din Madrid care activează pe această scenă a rumbei: Alpargata, Canteca de Macao sau Antonio „el Turuta”. De asemenea, alți artiști mai recenți au fost influențați de rumba, deși într-o variantă mai pop, cum ar fi Oscar Casañas sau „El Chinchilla”.