Dansul flamenco

Dansul flamenco se aseamănă cu un exercițiu fizic moderat. Beneficiile sale pentru sănătatea fizică și emoțională sunt demonstrate, dând astfel naștere „flamencoterapiei”.

 

Loviturile de picioare și pasiunea furioasă sunt ceea ce caracterizează dansul flamenco. Acest dans reprezintă a treia parte a artei flamenco și are un fundal istoric legat de dezvoltarea culturii spaniole.

 

 

Originea și evoluția dansului flamenco

 

Originea sa se află în comunitățile marginalizate din sudul Spaniei. Atât dansul, cât și muzica au avut o veche influență greacă și romană. Mai târziu, au primit influențe din cultura arabă, evreiască și chiar hindusă. Odată cu sosirea musulmanilor și a evreilor în Peninsula Iberică, muzica și dansul deja înfloritoare care au prins contur în Andaluzia au preluat trăsături din aceste culturi.

 

Prin urmare, dansul și muzica flamenco de astăzi sunt rezultatul a secole de influențe și unificare de elemente multiculturale.

 

Odată cu dezvoltarea înfloritoare a muzicii flamenco a sosit și evoluția rapidă a dansului, care apare pentru prima dată într-o formă deja structurată și recognoscibilă în secolul al XVIII-lea.

 

Bailorii pasionați au impresionat publicul în cafenelele muzicale ale epocii – așa-numitele café cantante. Rapid, aceștia au început să le ia din prim-plan cântăreților. După secole de fuziune culturală, arta care s-a născut în peșteri ca formă de expresie a etniei rome și a altor culturi oprimate a evoluat remarcabil. Rezultatul este o fuziune între cante și dans flamenco care a cucerit întreaga lume.

 

În funcție de criteriul emoțional, de frazele melodice și de tradițiile din spatele fiecărui cante, dansul se manifestă în peste cincizeci de palos diferite. Atât dansul, cât și muzica flamenco includ o puternică doză de improvizație personală. Dansul prinde formă prin expresii spontane ale emoțiilor bailorului în fiecare moment.

 

 

Cum dansează bailorii flamenco

 

De obicei, într-un spectacol, bailorul sau bailora rămâne nemișcat(ă) în primele clipe în care începe melodia. Absoarbe arcușul chitarei, bătăile din palme și cante-le, până când apare impulsul inspirator. Atunci el sau ea pornește un dans flamenco pasional, în acord cu cântecul. Putem chiar observa expresii faciale foarte intense ale bailorului sau bailorei în timpul spectacolului.

 

Rolul bailorului este, în esență, acela de a interpreta prin dans versurile cântecului. Realizează mișcări line și elegante ale brațelor, care contrastează cu loviturile vibrante ale tălpilor ce se izbesc puternic de podea. Duo-urile, compuse de obicei dintr-un bărbat și o femeie, tind să fie dansuri mai intense. În acest caz, bailorii își mențin o privire fixă, constantă și agresivă. Rezultatul este o competiție de pasiune între cei doi.