Cantes Camperos

Cantes camperos sunt un stil de cante inspirat din cântecele de bregă sau de muncă, care se cântau în timp ce se treiera sau se ara. Sunt melodii din folclorul andaluz, pe care cântăreți precum Bernardo el de los Lobitos le-au integrat în repertoriul flamenco. Au fost incluse în Antología del Cante Flamenco (Hispavox, 1954). Se cântau pe câmpurile din Córdoba și s-au extins în cele din Jaén și Granada. Nu este un cante exclusiv andaluz. Dar trebuie considerat ca o modalitate de toná (tonás camperas). Printre aceste cantes se numără trillera, arriera sau aceitunera. Se mai numesc și cantes de faena.

 

Este vorba de cantes libere, la fel ca tonás, care nu au acompaniament și nici o metrică precisă. Se admit trei tonalități: frigio andaluz, gamă majoră și gamă minoră. Versurile folosesc de preferință seguidillas de 7-5-7-5. În funcție de context, se pot diferenția diverse tipuri de cantes camperos:

 

• „El cante de Trilla”, se interpreta atunci când se făceau muncile de treierat. Este cunoscut și ca trillera. Unul dintre principalii recreatori ai acestui stil a fost Bernardo „el de los Lobitos”. Versiunea sa de cantes de trilla a intrat în corpusul cante flamenco din momentul în care, în anul 1954, a fost inclusă în prima antologie discografică realizată despre cante flamenco.
• „Cante de siega”. Se interpreta în timpul muncilor de seceriș. Unul dintre principalii cântăreți a fost jerezanul Fernando de la Morena.
• „Arrieras”. Sunt unul dintre cantes de trilla cu melodie particulară. Se interpretează pe versurile „un segador segaba los trigos nuevos, y el sudor se secaba con su pañuelo”.
• „Las aceituneras”. Cante campero cântat în timpul culesului măslinelor (Jaén).
• „Las Pajaronas de Bujalance”. Unul dintre cele mai apreciate cantes camperos.