Primii cântăreți de flamenco

S-a considerat că Tío Luis de la Juliana, din Jerez, a fost primul cântăreț de flamenco din istorie. Însă încă nu s-a demonstrat nici măcar că acesta ar fi existat.

 

Despre cei a căror existență este totuși documentată, este vorba despre primii artiști din secolul al XVIII-lea din Triana (Sevilla). Alături de Cádiz și Jerez, Sevilla este un punct cheie unde flamenco s-a transformat într-un gen artistic. Menționăm câteva personalități de remarcat:

 

„El Planeta” – născut, se pare, în Bahía de Cádiz, mai exact în Puerto Real – a cântat por seguiriyas și por tonás în acest cartier sevillan. „El Fillo” a fost principalul său elev. Un țigan tot din provincia Cádiz, care a avut o relație de dragoste cu „la Andonda”.

 

„La Andonda” se pare că a fost prima care a cântat por soleá. Deși acest palo este atribuit și altor familii din Triana, precum „los Pelaos” sau „los Cagancho”. Tot în acea perioadă se cânta por martinetes și por romances, stiluri care au legătură directă cu toná.

 

În Los Puertos (locuțiune care, în „geografía del cante”, face referire la localitățile din Bahía și Costa Noroeste de Cádiz: San Fernando, Chiclana de la Frontera, Puerto Real, El Puerto de Santa María și Sanlúcar de Barrameda) și în Jerez de la Frontera s-au dezvoltat nuclee flamenco importante.

 

Paco de la Luz a fost un legendar seguiriyero. Din el descind aproape toți marii cântăreți de flamenco din Jerez: „Loco” Mateo, Manuel Molina, Joaquín Lacherna, Diego „el Marrurro” sau Merche „la Serneta”.

 

În Bahía de Cádiz au făcut istorie cantaores precum „el ciego la Peña”, Enrique „El Gordo”, Enrique Jiménez Fernández „El Mellizo” sau Curro Durse.