Serranas
Originea serranas, ca pal flamenco, se află în zona Rondei. În esență, era un cante campero specific folclorului popular andaluz.
Anumiți cântăreți de flamenco din secolul al XIX-lea au „flamencizat” acest cante. Însă i-au păstrat încă aerul rural și ritmul domol. Cântărețul de flamenco cel mai cunoscut a fost „El Sota”. El a fost cel care i‑a învățat pe alții serranas, printre care și pe Antonio Chacón. Astăzi, serranas sunt însoțite de chitară, urmând compás‑ul de seguiriya.
Ca formă literară, urmează modelul de seguiriya castiliană, dar i se adaugă un tristic (succesiune de trei versuri) cu același ritm. Ca tip de cante, cere mari calități vocale din cauza dificultății sale. În plus, este nevoie de o voce armonioasă pentru a putea modula tercios și a susține notele prelungite.