Rondeña

Rondeña este un palou din grupul cantes de Málaga. La fel ca în cazul palos din acest grup, rondeña exista deja înainte de flamenco, fiind preluată de acesta în secolul al XIX-lea. Originea sa se află în fandango-ul din Málaga și, mai exact, în bandolás, din care face parte. Unii autori consideră că numele provine de la rondas nocturnas, pe care le făceau odinioară pretendenții la ferestrele iubitelor lor pentru a le cânta. Alți autori consideră că numele se datorează orașului Ronda, fiind originară din sierra cu același nume.

 

Rondeña s-a răspândit enorm în toată Andaluzia în secolul al XIX-lea. Atât de mult, încât mulți turiști străini din acea perioadă au avut deja referințe despre ea și le-au relatat după călătoriile lor. Cante-ul de rondeña a evoluat în ultimele timpuri. Este mai puțin încărcat de melisme și, la început, este mai lent. Compoziția sa este fără compás, ad libitum. Versurile sale sunt legate de viața la țară. Structura este o coplă de patru versuri de opt silabe, de obicei cu rimă consonantă. Devine de cinci versuri prin repetarea unuia – de obicei al doilea –, deși se poate întâlni și fără repetiție. Dansul are un compás abandolao. Alții i-au preluat ritmul din taranto, având destule asemănări cu acesta. Totuși, rondeña este mai evocatoare și mai deschisă.

 

Dintre artiștii săi se remarcă unul dintre precursorii săi, Miguel Borrul padre, și cel care a mărit prestigiul acestui palou: Ramón Montoya. În secolul al XX-lea s-au evidențiat cântăreții de flamenco „Fosforito”, Antonio de Canillas, Alfredo Arrebola, Juan de la Loma, Jacinto Almadén, „El Gallina”, Antonio Ranchal, Enrique Orozco, Cándido de Málaga și José Menese. La chitară se remarcă Manolo Sanlúcar.