Cantes minero-levantinos
Cantes minero-levantinos sunt un stil de flamenco specific zonei miniere Sierra de Cartagena-La Unión, dezvoltat în secolul al XIX-lea.
Cantes minero-levantinos au apărut pornind de la palo-urile aduse în această regiune de muncitorii andaluzi: malagueña, taranto din Almería și granaína (palo-uri derivate din fandango), precum și din contactul acestora cu fandango-urile locale.
Conform lui Pedro Fernández Riquelme, cantes minero-levantinos au căpătat formă odată cu nașterea Festivalului Cante de las Minas de La Unión, în anul 1961. Însă poetul Manuel Machado le menționa deja în 1912 în „La Lola”, poem din colecția sa „Cante Hondo”. Este un cante cu coplă de patru-cinci versuri octosilabice. Reprezintă o variantă foarte marcată a taranta (aproape fără diferențe față de aceasta, în afară de câteva nuanțe melodice accentuate). Rojo „El Alpargatero”, originar din Alicante, a fost creatorul său. A transmis-o fiului său pentru a o perpetua.
Cantes minero-levantinos sunt: taranta, minera, cartagenera, fandango minero, levantica și murciana. De la apariția Festivalului Internațional Cante de las Minas, în anul 1961, acesta are loc în fiecare lună august pentru a omagia aceste cantes. Sunt cantes ale strămoșilor mineri, care cântau pe parcursul lungilor lor zile de muncă în mină.
Astăzi este unul dintre cele mai importante festivaluri de flamenco din Spania. Cei mai renumiți interpreți ai săi sunt: Antonio Piñana, Pencho Cros, „Fosforito”, Encarnación Fernández și José Sorroche.
